Mulțumesc

Uneori, mai spărgea newsfeedul pe Facebook cu câte o postare care ajungea și la mine. Uneori, când mă pomeneam în fața raftului cu cărți de acasă, neapărat dădeam cu ochii de volumul Midnight Killer. Mai rar, îmi apărea prin recomandări pe YouTube.

Era un fel de confort să știu că este. Asta îmi reamintea că unele lucruri pe care le-am făcut, și m-au definit într-un fel sau altul, le-am făcut datorită lui. În școală, am prins curaj și am început să scriu, liber, să experiementez cu textele, pentru că el mi-a arătat că se poate prin volumul său Midnight Killer.

Purtam cartea asta ca pe un manual de rebeliune, de libertate, creativitate. Volumul mergea la pachet și cu un CD, cu Andrei citind din texte. Atunci l-am auzit prima dată și am decis că vreau să scriu texte și să le citesc la radio. Pentru o perioadă, am făcut asta.

Acum nu prea le mai am nici cu radioul, nici cu scrisul. Le-am folosit ca o rampă de lansare în alte proiecte. Dar mereu era AG, undeva în background, care-mi reamintea de unde am pornit și de ce am făcut-o.

Acum, această prezență continuă a încetat. Și am rămas cu un regret că așa și nu am ajuns să-l întâlnesc. Nu neapărat să-l cunosc, pentru că nu aș fi fost în stare să mențin o conversație cu el, de teamă să nu-l dezamăgesc, oricît de ridicol ar suna asta.

Aș fi vrut să-l întâlnesc, să-i strâng mâna și să-i zic doar atât: Mulțumesc.